România se află într-o situație delicată, fiind supusă unei proceduri de infringement din partea Comisiei Europene, care a semnalat necesitatea modificării regimului de impozitare a câștigurilor din investiții. Această procedură a fost declanșată pe 1 octombrie 2026, având ca scop eliminarea diferențelor de tratament fiscal care afectează investitorii ce utilizează brokeri din alte state membre ale Uniunii Europene sau din Spațiul Economic European, dar care nu au un sediu permanent în România.
În prezent, câștigurile obținute prin intermediari care aplică reținerea la sursă sunt impozitate cu 3% sau 6% pentru fiecare tranzacție profitabilă, în timp ce investitorii care aleg alți brokeri plătesc, de obicei, un impozit de 16% pe câștigul net anual impozabil. Comisia Europeană consideră că această diferență descurajează utilizarea serviciilor financiare transfrontaliere și, prin urmare, România trebuie să răspundă în termen de două luni pentru a aborda aceste aspecte.
Horia Păcurar, Branch Manager al NAGA, a subliniat că o reformă fiscală ar putea duce la taxe mai mari pentru unii investitori și chiar la retragerea unor brokeri europeni de pe piața românească. România se află în fața unei alegeri importante: poate alege să elimine barierele dintre investitori și brokerii europeni sau poate opta pentru o uniformizare a regulilor, ceea ce ar putea determina o parte dintre investitori să plătească impozite mai mari.
Este esențial ca orice reformă să nu dezavantajeze investitorii. De exemplu, în ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru tranzacțiile realizate prin intermediari eligibili, dar a menținut o impozitare de 10% pentru investitorii din afara acestui cadru. Aceasta a dus la o situație în care pierderile nu mai puteau fi compensate cu câștigurile, creând inegalități în impozitarea investițiilor.
Începând cu ianuarie 2026, cotele de reținere la sursă au crescut la 3% și 6%, iar impozitul pe câștigul net anual a fost majorat la 16%. Aceste modificări au accentuat impactul asupra investitorilor, iar discuțiile se concentrează în mare parte pe diferențele dintre cotele nominale. De exemplu, un investitor care obține câștiguri de 10.000 de lei și înregistrează pierderi de 8.000 de lei ar plăti un impozit de 600 de lei cu o cotă de 6%, comparativ cu 320 de lei cu o cotă de 16% pe câștigul net anual. Aceasta ilustrează complexitatea sistemului și necesitatea unei analize atente.
Păcurar a identificat trei scenarii posibile pentru modificarea impozitării câștigurilor din investiții. Primul ar implica extinderea regimului de reținere la sursă pentru intermediarii din UE și SEE. Al doilea ar presupune reducerea cotei de 16% pentru investitorii din afara acestui regim, iar al treilea ar fi introducerea unei cote unice de 16% pe câștigul net anual, cu posibilitatea compensării pierderilor. Prima opțiune pare a fi cea mai probabilă, dar implementarea sa ar putea aduce provocări suplimentare pentru brokerii care oferă servicii transfrontaliere.
Un alt risc asociat cu reforma este că extinderea reținerii la sursă ar putea duce la înlocuirea impozitării anuale a câștigului net, ceea ce ar putea determina unii investitori activi să plătească impozite mai mari. De asemenea, există posibilitatea ca investitorii să se orienteze către brokeri din afara UE, ceea ce ar putea reduce nivelul de protecție de care beneficiază.
În concluzie, reforma fiscală propusă trebuie să se concentreze pe protejarea dreptului investitorilor de a alege furnizori reglementați, fără a fi supuși unor dezavantaje fiscale nejustificate. Este crucial ca România să abordeze aceste probleme cu o evaluare transparentă a compromisurilor înainte de a implementa orice modificare. O cotă unică de impozitare ar putea fi o soluție simplă, dar o reformă echitabilă necesită o analiză detaliată a impactului asupra diverselor categorii de investitori.
Pentru a citi mai multe detalii, accesați sursa: startupcafe.ro.
Sursă: startupcafe.ro
